
Ambele țări, separate de Dunare, pierd din cauza lipsei infrastructurii și a consțientizării că drumul înainte este legat de conectarea lor mutuală
Sorin Ionița
Acest articol a fost publicat pe blogul lui Sorin Ionița la 17 decembrie 2016 – 4 zile după ce el a acordat interviu blogului ”Podul prieteniei”. Subtitlul este al blogului ”Podul prieteniei”.
Interviul meu despre rezultatul alegerilor din România, de preluat în presa bulgară. Prietenul Vladimir din Ruse ţine acest blog meritoriu, Podul Prieteniei, unde publică bilingv pe chestiuni româno-bulgare.
Cum discutam cu el zilele trecute, dacă n-ar exista bariera formidabilă a limbilor diferite – şi, pentru noi românii, a scrierii chirilice – ambele popoare ar descoperi brusc şi cu uimire cât de asemănătoare sunt ca instituţii, probleme, societate, obiceiuri, mâncare, apucături bune şi rele, istorie recentă. Sau chiar mai veche: zona dunăreană, de-o parte şi de alta, a fost timp de un mileniu şi jumătate un spaţiu de convieţuire vlaho-slavă. Purismele etno-culturale şi graniţele ermetice sunt o invenţie foarte recentă.
Iar ce fac vecinii ne afectează tot mai mult – prespun că tocmai asta era ideea cu Uniunea Europeană pe care ne-am dorit-o, nu? De exemplu, Bucureştiul este centrul natural de atracţie, distracţie şi shopping de weekend pentru vreun milion şi jumătate de oameni din Bulgaria de nord-est.
Care suferă pentru că nu au legături mai rapide cu capitala noastră şi aeroportul Otopeni, de unde vin să ia avionul, altele decât veşnic calamitatul pod Giurgiu-Ruse. Acesta ar fi trebuit lăţit la patru benzi până acum (sau dublat cu încă unul), podul Vidin-Calafat trebuia făcut la Călăraşi-Silistra, unde e cerere maximă de trafic de ambele părţi iar Bucureştiul trebuia să aibă la ora asta inel de centură-autostradă, cu acces direct la aeroportul Otopeni, ca să fie pol de creştere economică pentru toată regiunea economică a României de sud şi Bulgariei de nord.
Citește și în limba bulgară!
Sursă: Ionița`s