Blogul Podul Prieteniei sărbătoreşte cinci ani de la înființarea sa

În ziua de 19 septembrie 2020 am lansat site-ul româno-bulgar, pe care îl citiţi. Ce s-a întâmplat în această perioadă şi ce urmează?

Vladimir Mitev

În vara anului 2015 m-am întors la Ruse ca şomer şi sceptic dacă există sens să fii jurnalist în Bulgaria. Încercarea mea de a deveni atunci un angajat corporatist n-a reuşit. Am salvat sensul de a fi jurnalist cu focus ştiri şi analize internaţionale datorită unei decizii, care s-a dovedit să aibă mare potenţial de schimbare- anume, infiinţarea blogului Podul Prieteniei.

La început gândeam că el va fi o arhivă simplă a articolelor mele despre România, care apar în presa bulgară. În curând mi-am dat seamă că am conceput un proiect, care poate transfera cunoştinţa în ambele direcţii. În calitatea mea de reprezentant al blogului am fost oaspete la TEDxBraşov, în satul bulgarilor bănățeni Dudeştii Vechi, am fost la teatrul din Giurgiu şi am călătorit în Dobrogea de Nord şi în zona barajului de la Porţile de Fier. La alegerile parlamentare din 2016 am făcut emisiune ”live” prin text în ambele limbi. Blogul a deschis pentru mine uşile românilor simpli, precum şi elitelor române. Scriam despre evenimente culturale şi despre politica naţională şi internaţională. La sfârşitul anului 2017 blogul a editat o carte digitală despre relaţiile româno-bulgare de politică externă, întitulată ”Colaborarea dificilă: Interacțiunile de politică externă și proiectele de infrastructură ale României și Bulgariei zece ani după intrarea lor în UE”.

Cu alte cuvinte, Podul Prieteniei s-a transformat într-un amic al meu, împreună cu care aveam puterea şi încrederea să fac acest tip de jurnalism, care simt ca este al meu. Între timp după o perioadă în care mă suportăm financiar prin scrierea de articole şi traduceri, datorită experienţei cu blogul am început muncă ca editor la secţia română a site-ului bulgăresc Baricada. Baricada este unul dintre puţinele site-uri bulgare transnaţionale şi faptul că el există deja 4 ani este o mare reuşită pentru ţara noastră şi pentru jurnalismul bulgar. Asta e dificil de înţeles pentru cei care consideră ca termenul ”stânga” este egal de ”securitatea veche”, ”Rusia”, ”comunism/stalinism” sau este simplu ”ceva prost”. Fiecare om care cunoaşte România ar putea înţelege ce înseamnă un site bulgar de stânga să opereze pe piaţa română şi să fie acceptat de către solicitanta stânga intelectuală română şi paturile mai largi din societatea română. 

Dacă nu laud blogul pentru aceste reuşite lui şi pentru dinamnica, care el a creat, nimeni nu-l va face. Văd că Podul Prieteniei este acceptat şi respectat, în ciuda dubiilor ”sănătoase” între cunoscuţi şi necunoscuți că probabil în spatele lui ar sta unele interese ascunse. Colegii din Radio-ul Naţional Bulgar şi Televiziunea Naţională Bulgară mi-au cerut sprijin în munca lor. Am acordat articole grătuit unor site-uri precum Actualno, Viaţa Economică, Cuvânt, Investor. M-au intervievat de la televiziunea Bloomberg Bulgaria şi Radio-ul Naţional Bulgar. Blogul are parteneriate cu site-uri precum Arena Media (Ruse) şi Revista Urbană (Varna). Am preluat cu permis conținut din Radio-ul Naţional Bulgar, dar şi de multe alte media precum ziarul Capital, ziarul Sega (Acum), revista Timpuri Noi. 

În România blogul este dat uneori ca exemplu de jurnalism românofon – de exemplu pentru articolul despre furtul autoturismelor române din Bulgaria – singurul articol care a dat statistica despre aceste furturi mitice, utilizând răspunsuri de la ministerele de interne din ambele ţări. Până in prezent am scris articole pentru revista tinerilor din România Decât o Revistă, pentru revista politică Q Magazine, pentru site-ul de stânga Critic Atac. Articolele blogului au fost preluate de revistele culturale Vatra şi Poesis. În această vară am acordat interviu revistei intelectualilor 22 privind protestele bulgare. Iar la începutul anului 2017 am fost intervievat de ziarul Adevărul, care se interesa cine sunt eu şi ce scopuri are blogul.

Astăzi blogul are 130 000 de vizualizări, 950 de articole, 140 de abonaţi prin mail şi WordPress şi aproape 1000 de urmăraşi din Facebook. Este una dintre cele câteva inițiative media, îndreptate în special către spaţiul bulgaro-român. În această toamnă blogul va publică o carte digitală despre relaţiile româno-bulgare în domenii precum diplomaţie, legături de infrastructură, europroiecte, colaborări culturale, istorie. Sper că această carte va fi utilă mai multor cititori şi va obţine atenţia oamenilor şi mediilor. Ea este un semn că blogul continuă să producă produs intelectual la un nivel supranaţional. 

Această încercare de recapitulare începe să sune ca raport, dar nu asta este scopul. Amintind de unele realizări ale blogului, făcute în faţa tuturor voi – cititorii, găsesc forţa să continui. A fi jurnalist în Bulgaria nu este uşor. De fapt este depresiv şi lipsit de perspectivă. Oamenii deştepţi pe vârsta mea de mult timp şi-au găsit job-uri bine plătite în corporaţiile şi au siguranţa personală şi familială, care îi permite să judecă online şi oflline cine cui este vândut şi cine ce nu înţelege. Jocul meu continuă să fie să nu merg cu curent. Să străduiesc să urmăresc un drum propriu cu toate dezavantajele acestei alegeri. Şi să lupt pentru supravieţuire.

O parte din acestei lupte este începutul unui doctorat în domeniu literaturii persane. Începând cu luna iunie am creat şi un blog special, dedicat Bulgariei, României şi lumii persanofone numit ”Podul Persan al Prieteniei”. Să te ocupi de Iran este chiar mai nepopular decât a fi jurnalist românofon în Bulgaria sau jurnalist bulgarofon în România. Dar în sfârşit infiinţarea unui blog româno-bulgar n-a fost mai puţin utopică acum cinci ani. Scepticismul şi dubiile publicului şi ale mele n-au fost mai slabe atunci…

Pentru ziua de naştere a blogului în Ruse vor veni oaspeţi din comunitatea bulgarilor vlasceni. Un lucru valoros, pentru care blogul contribuie, este infiinţarea unor prietenii dincolo de graniţa între oamenii din ambele ţări. Ar fi frumos dacă noi – cetăţenii de rând, ne conştientizăm puterea civilă şi pornim o mişcare transfrontalieră socială. Ideea de un club al românofonilor sau al celor interesaţi de România în Ruse este un pas posibil în această privință. Pentru această şi pentru alte idei şi iniţiative pentru interacţiune transfrontalieră blogul se îndreptă către voi – cititorii, fiind gată să asculte şi să comunice. Podul Prieteniei creşte împreună cu oamenii care trec pe el.

Poza: Podul Prieteniei la Ruse-Giurgiu (sursă: Iavor Micev)

Citeşte în limba engleză!

Citeşte în limba bulgară!